Recomandari

You are currently browsing the archive for the Recomandari category.

Ieri a fost 28 mai. Sau ziua lui Tudor Chirila. Sau concertul pentru lansarea albumului 2012, al trupei Vama.

O sa incep concluzionand ca baietii acestia sunt niste artisti adevarati, care stiu sa livreze cu adevarat o prestatie live.

Zic asta pentru ca a existat o coregrafie impresionanta si Tudor a stiut cum si cand sa relationeze cu publicul.

Doua momente importante pentru mine au fost cand s-au cantat melodiile „Declar pierduta, tara” si „Sa dansam”.
Am trecut printr-un moment de constientizare atunci cand am vazut aliniati tineri de toate varstele, care cad si sunt acoperiti de steagul romanesc. Iar versurile iti spun „[...] ne fura viata, platim cu munca si bani”.
Apoi, esti indemnat sa dansezi de catre un solist care sta in mijlocul salii si iti striga cat poate el de mult si bine: „Dansez ca sa imi amintesc /Ca sunt in viata si traiesc!”

Cand simteam trupul cum imi vibra de la boxele langa care am avut noroc sa stau (nu sunt ironica:) ) imi spuneam ca nu e usor.
Nu e usor sa te cauti, sa visezi, sa iti doresti sa faci ce-ti place. Nu e usor sa le spui alor tai ca nu ai destui bani luna asta, sa auda rudele ca nu ai carte de munca. Nu e usor sa te scoli dimineata si sa ramai cu zambetul pe buze cu gandul la multimile triste care iti vor iesi in cale sau intrebarile existentiale ce nu te vor lasa sa te odihnesti. Nu este usor sa nu-ti iasa ceva…pentru ca, inclusiv tu, ai fost invatat ca imediatul se intampla ieri.
Doar ca…mai apare un moment in care te lasi inconjurat de adevar si de curaj. Cam ceea ce cred eu ca exista in muzica Vama. Ca ei putini sunt. Putini sunt cei care isi dau tricoul de pe ei si sterg scena de sampanie, iti zic pe bune, cred in ceea ce fac si rezista in fata societatii.

Sincer, credeam ca nu mai sunt multi care au urechi sa auda. Dar iata ca am vazut o Sala Palatului plina si un spectator de aproximativ 60 de ani care stia versurile melodiilor (de la vechi la noi).

Auziti. Vedeti. Visati. Dansati. Iubiti. Indrazniti.
Si cat de curand…votati:)

Ah…si puteti sa nu ma credeti. Sunt doar o fana si e posibil sa fiu subiectiva.

p.s: urmatorul concert este in august, la Vama Veche

Share

[Dragi cautatori de vise implinite,


Vama
 isi lanseaza un nou album. Poate stiti cu totii, poate acum a fost momentul sa aflati.

Marti seara a fost momentul in care trupa a chemat cativa oameni deschisi la minte si suflet sa asculte in premiera albumul, la Garajul Europa FM. Bucuria a fost mare cand m-a anuntat Elena ca voi fi prezenta. Multumesc din nou!

Povestea „2012” este simpla, dar puternica. Din 40 de gânduri au ramas 14, iar stilul nu seamana deloc cu Vama Veche. „Nu va asteptati la asta si nu va ganditi la acea trupa cand ascultati melodiile”, ne indemna Tudor…]

Restul post-ului il regasiti pe blogul Elenei.

Sa va bucurati de soare si muzica!

 

 

Share

Sunt pur si simplu bulversata (e de bine)…

M-am uitat la o serie de 7 episoade, de 20 de minute fiecare, care compun povestiile unui profesor si om model.

Cum poate sa nu fie inspirationala povestea unui om, care de la varsta de 6 ani a trait cu sindromul Tourette? De fapt…e chiar simplu. Doar sunt atatia oameni cu dezabilitati si se pare ca le merge ok, se descurca, traiesc cumva.

Cum poate sa nu fie inspirationala povestea unui adult ramas copil care inca isi traieste cel mai mare vis avut vreodata? Am mai auzit de ei. Insa nu e simplu. E de-a dreptul frumos.

Va rog sa va uitati la filmulete. Va rog sa raspanditi povestea. Asa cum ati facut-o si cu Nick Vujicic, cu Randy Pausch si altii care merita sa ii cinstim cu propria noastra poveste de succes.

El este Brad Cohen

Aici este povestea lui

Raspunsul la intrebarea din titlu este..sindromul Tourette.

Share

In al doilea an al meu de voluntariat s-a nascut un proiect frumos.O initiativa care m-a facut sa pretuiesc si mai mult ASERul.

Acum este timpul pentru a doua editie.Vorbesc despre FORCE Summer School, organizat pentru liceenii dornici de cunoastere si dezvoltare.

Uitati cateva detalii:

Scoala de Vara FORCE,
drumul liceenilor catre un infinit de oportunitati!

FORCE  – Foundation for Opportunity, Responsibility and Chance for Education,  invita liceenii din toata tara sa aplice acum la Scoala de Vara FORCE! Aceasta se va desfasura in perioada 5 – 15 August 2010, in statiunea montana Paltinis din judetul Sibiu.
Pe parcursul  a  10 zile, 20 de tineri din toate colturile tarii vor beneficia de un pro gram interactiv si variat de  educatie non- formala  si informala de calitate, ce imbina activitati educative si creative cu excursii, activitati sportive, distractive si de team-building.
Programul FORCE este sustinut de catre profesionisti  in domeniu, inarmati cu experienta, entuziasm si pasiune, pregatiti sa inspire si sa impartaseasca multe lucruri utile. Experienta nu se opreste aici, participantii beneficiind si de programe de consiliere  personala  si orientare  in cariera, menite sa continue procesul de invatare si sa ghideze tinerii  pas cu pas  pe drumul lor de formare personala si profesionala.
Ulterior, participantii la Scoala de Vara vor deveni membrii ai Comunitatii FORCE, o retea de tineri cu  potential   ce au in comun performanta, continuand  astfel   procesul de invatare prin programe de mentorship si implementare de proiecte sociale.
Aplicatiile pentru Scoala de Vara FORCE se fac pe baza de formular, pe site-ul oficial  al programului www.force.ro, pana pe data de 4 Iulie 2010.

Vizionati si filmuletul lor de prezentare aici :)

Share

Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

O asemenea nevoie sa impartasesc experienta vizionarii unui film nu am mai avut de mult.

Mi-am amintit cum e sa aplauzi si sa razi ca o echipa a castigat.

1995- anul cand Africa de Sud castiga aurul la Campionatele de Rugby.

Nu numai atat…filmul acesta m-a determinat sa felicit toate echipele din lume.Chit ca sunt echipe de voluntariat, de fotbal, de volei si bineinteles echipa cu tine insuti, ele sunt cele care ne arata ce avem mai bun. Acel sentiment de reusita sau cazatura simtit la unison cu alti oameni este de nedescris. Daca il stiti atunci cautati-l din nou…daca nu simtiti-l acum!

Multumesc echipelor care m-au suportat de-a lungul anilor, celor care ma vor cunoaste si cele care sunt alaturi de mine acum. Ma bucur ca am avut sansa de a avea coechipieri si din lumea sportului:)

GO TEAM

Share

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TQmz6Rbpnu0]

Un astfel de mesaj nu am mai auzit de mult!

Stiu ca a fost spus demult si nu s-a produs o schimbare mare..insa samanta trezirii la lupta consider ca se dezvolta in pamantul sufletelor si constiintelor oamenilor care isi vad lumea mancata incet incet de schimbarea ireversibila.

In alta ordine de idei…vreau sa ma trezesc complet cat de curand posibil.Vreau sa cred ca prin proiectele la care iau parte pot sa aduc un mic ajutor noua, lor, tuturor si ca ele vor fi cafea de dimineata care iti da energia necesara pentru o noua zi.

Share

Si uite cum ASER face un cadou de 1 iunie membrilor sai si celor care ne sunt alaturi!

De azi putem citi revista ASERTIUNEA:)

O puteti savura online la http://www.aser.ro/asertiunea.paginata

…sau o puteti downloada de pe http://www.aser.ro/asertiunea_iunie/iunie2009.paginata

Zambiti copiilor!:)

Share

Pentru cei pasionati de fotografie..si nu numai(ideea e sa aveti un aparat foto :P ) strazile Bucurestiului va invita la PhotoWalk.
Ce trebuie sa stiti:
..de la Wikipedia:Photowalking is the act of walking with a camera for the main purpose of taking pictures of things that the photographer may find interesting.
..de la http://photowalk.ro/:Al 12-lea Photowalk (oficial) are loc pe data de 1 Martie 2009..si altele

Take great pictures;)

Share

Bach

“Statie de metrou in Washington DC , o dimineata de ianuarie geroasa. El canta 6 piese de Bach timp de 45 de minute. In acest interval de timp cam 2000 de persoane trec prin statie, marea majoritate in drum spre serviciu.
Dupa 3 minute o femeie in varsta observa ca cineva canta la vioara, isi rareste pasii, sta o clipa apoi pleaca.
Dupa 4 minute violonistul primeste primul dolar: o femeie lasa banii fara sa se opreasca si pleaca.
6 minute, un tanar se sprijina de zid, asculta putin, se uita la ceas si pleaca maiu departe.
10 minute: un baietel de 3 ani se opreste in timp ce mama il trage mai departe. Aceeasi situati s-a intamplat cu mai multi copii, de fiecare data parintii nelasandu-i sa asculte.

45 de minute cantate. Doar 6 persoane s-au oprit si au stat putin sa-l asculte. 20 i-au dat bani dar au continuat sa mearga. Violonistul a strans 32 dolari.

Dupa o ora, s-a lasat linistea. Nimeni nu a observat, nimeni nu a aplaudat. O singura persoana l-a recunoscut.
Violonistul era nimeni altul decat Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. A cantat unele dintre cele mai dificile piese muzicale, cu o vioara de 3.5 milioane de dolari. Cu doua zile inainte Joshua Bell a cantat in Boston cu casa inchisa, biletul fiind in jur de 100 dolari.

Asta este o poveste reala. Interpretarea lui Joshua Bell intr-o statie de metrou a fost parte dintr-un experiment social organizat de Washington Post despre perceptiile, gusturile si prioritatile oamenilor. S-a pus intrebarea: intr-o locatie obisnuita, la o ora neadecvata, observam frumusetea? Ne oprim sa o apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?..

Una dintre concluziile pe care le putem trage ar fi urmatoarea:
Daca nu avem o clipa sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai buni violonisti din lume cantand unele dintre cele mai frumoase melodii la unul dintre cele mai scumpe instrumente…cate alte lucruri frumoase pierdem?”

Poveste preluata dintr-un mail de la o persoana speciala:)

Intrebarea pe care o adaug…oare lucrurile frumoase pe care poate le vedem au unde sa existe in continuare?Avem sufletul potrivit pentru ele?..

Share

Pe 27 ianuarie asteptam noul album Bruce Springsteen-”Working on a dream”[see youtube:D]

Sincer de-abia astept..Vreau melodii noi pe care sa le am pe repeat macar la sfarsitul sesiunii si dupa impreuna cu U2 ;;)

Acum ma delectez cu melodia principala a coloanei sonore a filmului “The Wrestler, castigatoare a unui Golden Globe Award:D

From me to you..

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4OSvJvSwmd4]

Ah si versurile sunt absolut geniale:

” Have you ever seen a one trick pony in the field so happy and free?
If you’ve ever seen a one trick pony then you’ve seen me
Have you ever seen a one-legged dog making his way down the street?
If you’ve ever seen a one-legged dog then you’ve seen me

Then you’ve seen me, I come and stand at every door
Then you’ve seen me, I always leave with less than I had before
Then you’ve seen me, bet I can make you smile when the blood, it hits the floor
Tell me, friend, can you ask for anything more?
Tell me can you ask for anything more?

Have you ever seen a scarecrow filled with nothing but dust and wheat?
If you’ve ever seen that scarecrow then you’ve seen me
Have you ever seen a one-armed man punching at nothing but the breeze?
If you’ve ever seen a one-armed man then you’ve seen me

Then you’ve seen me, I come and stand at every door
Then you’ve seen me, I always leave with less than I had before
Then you’ve seen me, bet I can make you smile when the blood, it hits the floor
Tell me, friend, can you ask for anything more?
Tell me can you ask for anything more?

These things that have comforted me, I drive away
This place that is my home I cannot stay
My only faith’s in the broken bones and bruises I display

Have you ever seen a one-legged man trying to dance his way free?
If you’ve ever seen a one-legged man then you’ve seen me”

Then you’ve seen me..:D

Share

« Older entries