Viata de zi cu zi..

You are currently browsing the archive for the Viata de zi cu zi.. category.

Ieri a fost 28 mai. Sau ziua lui Tudor Chirila. Sau concertul pentru lansarea albumului 2012, al trupei Vama.

O sa incep concluzionand ca baietii acestia sunt niste artisti adevarati, care stiu sa livreze cu adevarat o prestatie live.

Zic asta pentru ca a existat o coregrafie impresionanta si Tudor a stiut cum si cand sa relationeze cu publicul.

Doua momente importante pentru mine au fost cand s-au cantat melodiile „Declar pierduta, tara” si „Sa dansam”.
Am trecut printr-un moment de constientizare atunci cand am vazut aliniati tineri de toate varstele, care cad si sunt acoperiti de steagul romanesc. Iar versurile iti spun „[...] ne fura viata, platim cu munca si bani”.
Apoi, esti indemnat sa dansezi de catre un solist care sta in mijlocul salii si iti striga cat poate el de mult si bine: „Dansez ca sa imi amintesc /Ca sunt in viata si traiesc!”

Cand simteam trupul cum imi vibra de la boxele langa care am avut noroc sa stau (nu sunt ironica:) ) imi spuneam ca nu e usor.
Nu e usor sa te cauti, sa visezi, sa iti doresti sa faci ce-ti place. Nu e usor sa le spui alor tai ca nu ai destui bani luna asta, sa auda rudele ca nu ai carte de munca. Nu e usor sa te scoli dimineata si sa ramai cu zambetul pe buze cu gandul la multimile triste care iti vor iesi in cale sau intrebarile existentiale ce nu te vor lasa sa te odihnesti. Nu este usor sa nu-ti iasa ceva…pentru ca, inclusiv tu, ai fost invatat ca imediatul se intampla ieri.
Doar ca…mai apare un moment in care te lasi inconjurat de adevar si de curaj. Cam ceea ce cred eu ca exista in muzica Vama. Ca ei putini sunt. Putini sunt cei care isi dau tricoul de pe ei si sterg scena de sampanie, iti zic pe bune, cred in ceea ce fac si rezista in fata societatii.

Sincer, credeam ca nu mai sunt multi care au urechi sa auda. Dar iata ca am vazut o Sala Palatului plina si un spectator de aproximativ 60 de ani care stia versurile melodiilor (de la vechi la noi).

Auziti. Vedeti. Visati. Dansati. Iubiti. Indrazniti.
Si cat de curand…votati:)

Ah…si puteti sa nu ma credeti. Sunt doar o fana si e posibil sa fiu subiectiva.

p.s: urmatorul concert este in august, la Vama Veche

Share

O lectie invatata pe propria piele..nu te poti baza pe altcineva decat pe tine insuti. Si ce rau e cand nu esti nici tu acolo..

Life:)

Mi s-a facut chef dintr-o data sa scriu.

O sa fie un articol haotic? Cel mai probabil..

O sa fie ultimul articol pentru inca o vreme? Teoretic nu.

De ce nu am mai scris? Pentru ca viata mea m-a dus pe un roller coaster. Si cand esti cu susul in jos nu prea mai poti tine laptopul in brate..bine, de putut probabil ca poti, dar nu vrei. Esti prea concentrat sa regasesti pamantul. Si il gasesti…dar iti dai seama ca el e plin de spini. Apoi vine o lume colorata, frumoasa, linistita. Si tot asa..

Niciodata nu te va plictisi monotonia peisajului. Doar ca in trecerea dintre cadre mai pierzi pe drum oameni de langa tine. Ei te vor astepta acolo unde i-ai lasat sau vor ramane in spatele tau. Din fericire, mai sta cineva cu tine. Chiar persoana ta.

Nu tratati articolul ca pe ceva emo, deprimant sau ciudat…Luati-l ca pe recunoastere a propriului eu:)

In ultimele luni am trecut printr-un proces de coaching, recent am inceput terapia si sunt constant uimita de ceea ce descopar despre mine. Daca m-ar intreba cineva acum cine sunt, cum sunt nu as stii sa-i raspund coerent, concis..Este un brand interior inca in creatie.

Nu as fi ajuns la aceasta mica revolutie interioara daca nu erau CROSistii, CROS Camp, Dna. Elisabeta Stanciulescu, Silvia, Elena Capruciu,  job-ul, ai mei, alti prieteni dragi. Va multumesc…si imi multumesc!:)

Ne mai scriem.

Share

Peisajul  savurat de mine in ultima perioada relativ lunga de timp a constat in dealuri, munti, rape..suisuri joase si coborasuri abrupte.

Dar pasii au inceput sa ma duca de cateva saptamani la zone de campie.In special anumite zile, cand am privit culorile unor oameni desavarsiti, care mi-au confirmat inca o data ca sunt pe desenul cel bun .

Pentru cei care au citit The Element, de Sir Ken Robinson, vor intelege cand spun ca mi-am gasit tribul si sunt pe cale de a ma adanci in ceea ce cred ca devin elemenele mele: educatia bazata pe un model alternativ si HR.

Peisajele se vor schimba, vor trece anotimpuri de fericire sau de tristete, succes sau greseli, crestere sau stagnare.Important e sa ai curajul sa iti chemi oamenii sa le priveasca alaturi de tine.

Mai vorbim cat de curand!:)

Share

Printre lecturile mele haotice am dat peste un “jurnal care face bine” si peste niste cuvinte scrise cu 6 luni inainte de sfarsit.Ma refer la Jurnalul Oanei Pellea si la The las lecture de Randy Pausch.

Pentru ca nu vreau sa le amestec farmecul va voi arata cu ce am ramas sau cu ce am rezonat din gandurile doamnei Oana Pellea.Desi este un suflet zbuciumat, are aripi de inger linistit.

Oana Pellea, fotografiat? de Alex Gâlmeanu.

Oana Pellea, fotografiata de Alex Gâlmeanu.

“nu trebuie sa fii in nici o miscare ecologica pentru a-ti da seama ca pamantul sufera si l-am imbolnavit”

“Ce timpuri idioate, toti dam muzica mai tare sau urlam mai tare ca sa ne auzim noi”

“Cred ca Dumnezeu s-a gandit asa:ii dam voie sa descopere toto, ca sa poata atinge 120-130 ani.Poate mai are o sansa de a intelege.Cu toate ca era asa de simplu..”

“[...]Obositi de toate urateniile, gandurile de razboi, de toate complexele si rautatile.Le cara cu ei prin lume.Si put.Si imput spatiul in care exista.Si mai exista oameni care miros frumos, sunt usori, oameni care daca stii sa te uiti mai bine te lasa sa le vezi ingerul linistit.”

“Mi-e mila de toti care vin dupa mine si habar nu vor avea de lumea frumoasa care a calcat pamantul inaintea lor.”(Decebal jucat de Amza Pellea)

“Criza e de mult.Criza de modele, de frumos, de ideal, de visuri”

“Trebuie sa inventez un timp in care sa ma caut de-a binelea si sa ma intalnesc.”

Inchei cu “Depinde ce aleg eu.Sa car un sac de neimpliniri cu dejectiile mele, sau sa-l las intr-o seara la o ghena”

Cati dintre noi cautam ghene?

Eu mai am un pic si o s-o gasesc multumita Doamnei E.S si a altor nume:)

Share

One life (melodia ce a adus acest gand)

Acest post ar trebui dedicat jocului leapsa inceput de Cris si Alex…dar las asta pentru alta data:)

Vroiam sa vars alte sentimente pe acest taram imens al internetului..

Am o intrebare: Cu ce sau cu cine ai vrea sa ai one life stand?Cand ma gandesc la explicatia cuvantului “stand”  imi vine in minte doar cuvantul aventura(  sentimente care fug, te agita, bucura si moment savurat)

Raspunsul: cu un ONG,cu zboruri internationale ;) , cu prietenii mei actuali si.. cu familia (banal nu?)

Voi?

Share

ASE-REI, anul 3, specializare:afaceri internationale (suna bine, nu?)

Sunt in presesiune.La fel ca alte sute de mii de studenti.

Sunt la a 6-a testare (am pus si restantele bineinteles) a creierului meu si a rabdarii mele.Este a 6-a oara in 3 ani cand imi demonstrez ca nu am ales bine facultatea..bine hai sa nu fiu chiar asa de severa…specializarea.

Investesc timp in ceva ce detest, nu imi dezvolta creativitatea sau ma ajuta sa descopar domenii de interes si invat notiuni cu care nu vreau sa ma mai intalnesc vreodata . Poate daca as fi ales geopolitica…?

Nu ar fi frumos sa avem discipline precum:

Animal behavior, ecology, and environmental science, including an emphasis on the tropics
Anthropology, including archaeology,
Astrophysics and astronomy
Earth sciences and paleobiology
Evolutionary and systematic biology
History of science and technology
History of art, especially American, contemporary, African, and
Asian art, twentieth-century
American crafts, and decorative arts
Social and cultural history of the United States (in cazul nostru Romania)
Folklife …si ele se invata la Institutul Smithsonian.

Eu am pierdut deja 3 ani.. cum putem face ca cei care vin din urma sa nu pateasca acelasi lucru?

Vreau mai multi Corina Tarnita, Andrei Ilie si Theodor Brasoveanu…insa in Romania..nu in Occident.

Share

A inceput un nou an…

Au inceput iar intrebarile si simtim necunoascutul ne sufla in ceafa mai rau decat in timpul anului.Deh..doar o data pe an stai cu tine si iti analizezi esecurile si reusitele si stabilesti ce vei face in continuare.Mi se pare foarte stresant sa stai sa iti planifici pasii…pe un AN!

Stiu, te gandesti la chestii generale, pe plan profesional, etc.E simplu…banal..

Eu anul acesta m-am gandit la cate ceva dar..nu am incredere ca se vor intampla.De ce?Pentru ca exista o mare incertitudine in viata mea care imi poate afecta oricand orice plan facut pe termen lung.

O sa ma multumesc cu lucruri mici, cu obiective saptamanale sau macar de la luna la luna.

O sa fie haos..o sa aman chestii importante…dar sper ca si imprevizibilul imi va aduce castiguri.

Let’s begin

Share

Anul 2009 mi-a lasat amintiri frumoase si goluri lasate de obiective ramase de indeplinit.

La sfarsitul anului am avut parte de o calatorie prin Europa de 8 zile.A fost un eveniment numit Caravana Europeana, prin care 40 de ONGSisti au vazut Budapesta, Munchen, Strasburg si Viena…ah sa nu uitam micul orasel Obberharmersbach(Germania).

A fost prima data cand am dormit pe autocar mai mult de cateva ore..si anume 4 nopti:) Am impartit mancare si rasete cu oameni interesanti, provenind de la organizatii precum Art Fusion sau ANOSR.

Mi-am cheltuit toti banii pe H&M Viena(si bineinteles pe cadouri si magneti sau semne de carte), am fost la Parlamentul European la decernarea Premiului Saharov pentru libertatea in gandire.Tot acolo am participat la o conferinta la care a fost prezent si europarlamentarul Cristian Preda.

20 dintre noi am facut parte din publicul la mica emisiune(al 3lea filmulet din playlist) despre saracie si exclziune sociala, care a fost filmata in sediul Parlamentului.

Pentru prima mea iesire in tara….a fost excelent:D

Cea de-a doua va fi in Atena pentru concertul U2.DA.Chiar ma duc..inca nu-mi vine a crede.

Dar deocamdata ma intorc la mocirla zilnica oferita de facultatea mea draga.

Share

Si a trecut 25 noiembrie..data cand am intrat in posesia acestui mic colt de internet..data cand am trecut pe .ro. Acum am onoarea sa scriu  primul post al noului site.

Am atatea de zis…Hai sa stam putin la povesti..

Vreau sa ma laud un pic cu echipele mele dragi  ASER, HOLA! si HRemotion.

Tocmai ne-am intors din Bran unde membrii ASER au ras, s-au distrat si s-au incarcat cu energie pentru urmatoarele proiecte.Eu cel putin asa simt si de-abia astept sa incep lucrul in departamentul HR.

Ne pregatim  si pentru proiectul Umanitar care consta in ajutorarea copiilor bolnavi de cancer si leucemie din spitalul Marie Curie din Bucuresti.Cum vrem sa fim alaturi de ei?Prin strangerea de fonduri in cadrul concertului sustinut de Vita de Vie si Pistolul cu Capse de pe 15 decembrie.

HOLA! a inceput o noua perioada – a intalnirilor ce vor avea ca oaspeti oameni speciali de la care liceeni vor avea ce invata.

HRemotion isi pregateste ultima intalnire pe anul acesta, iar pentru 2010 suntem foarte increzatori ca vom putea muta chiar si munti din loc!

Acest an pot spune ca mi-a oferit multe impliniri…si una superba va fi plecarea mea in Caravana Europeana (in cadrul careia vom face o oprire la Strasburg pentru Parlamentul European).Ma voi intalni cu Germania,Ungaria, Franta si Austria.Este un cadou minunat  pe care mi-l  face 2009 inainte de despartire:)

Ce mai….mi-era dor sa scriu…ne mai auzim cand vom fi inconjurati de colinde, miros de scortisoara, brad si cadouri de la cei dragi.

Cum vi se pare un cadou de Craciun pentru blog precum o lista de blogroll?;))

Sa fiti fericiti!

Share
Share

« Older entries